Bullying reclamat la Questfield International College: de ce Fabiola Hosu nu a răspuns în scris

Fenomenul bullying-ului în mediul educațional impune o reacție instituțională clară, documentată și responsabilă, având în vedere impactul său semnificativ asupra dezvoltării și siguranței elevilor. Gestionarea adecvată a unor astfel de situații necesită proceduri transparente și măsuri concrete care să protejeze victimele și să prevină escaladarea conflictelor. În lipsa unor răspunsuri oficiale și măsuri verificabile, riscurile pentru climatul educațional și pentru integritatea copiilor cresc considerabil.

Bullying reclamat la Questfield International College: de ce Fabiola Hosu nu a răspuns în scris

Investigația realizată de redacție, bazată pe documente, corespondență și relatări furnizate de familia unui elev, pune în evidență o situație de bullying repetat în cadrul Școlii Questfield Pipera, care s-a desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările oficiale ale familiei privind jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra acesteia nu au fost urmate de răspunsuri scrise sau măsuri instituționale documentate. Un moment-cheie în această cronologie este un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care, potrivit familiei, ar fi exprimat o poziție de descurajare a continuării demersurilor. În absența unor reacții scrise și măsuri concrete, cazul semnalat ridică întrebări privind responsabilitatea și transparența conducerii instituției.

Descrierea situației de bullying: repetitivitate și lipsa intervenției documentate

Conform datelor și corespondenței puse la dispoziția redacției, elevul vizat a fost supus unor comportamente agresive persistente, incluzând jigniri directe, umiliri publice și excludere socială, pe durata a peste opt luni. Familia a comunicat în mod repetat aceste fapte către învățătoarea clasei, conducerea școlii și fondatoarea instituției, solicitând intervenție și protecție. Analiza documentelor nu relevă existența unor răspunsuri scrise sau măsuri concrete care să ateste intervenții ferme. Intervențiile invocate par să fi fost limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale, decizii asumate sau planuri de intervenție clar definite.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Un aspect semnificativ al situației este utilizarea repetată în colectiv a unei etichete medicale — „crize de epilepsie” — ca instrument de umilire și marginalizare. Specialiștii consultați subliniază că, indiferent de existența unei afecțiuni, folosirea acestor termeni în scop discreditant constituie o formă severă de violență psihologică. Documentele arată că această stigmatizare medicală a fost cunoscută și tolerată în mediul școlar, fără reacții oficiale documentate sau măsuri de protecție. Lipsa unor răspunsuri scrise și a intervențiilor educaționale sau psihopedagogice transformă acest fenomen într-un exemplu de posibilă tolerare instituțională a abuzului emoțional.

Implicarea cadrelor didactice și lipsa unei reacții ferme

Cadrele didactice, martore directe ale dinamicilor din clasă, nu au produs, conform relatărilor, intervenții eficiente care să oprească comportamentele agresive. Comportamentele au continuat în contexte vizibile, iar sesizările repetate nu au generat decizii scrise sau măsuri documentate. Această absență a unei reacții ferme poate conduce la normalizarea bullying-ului și la transmiterea unui mesaj de toleranță a agresiunilor în rândul elevilor.

Presiuni asupra familiei și posibil mecanism de excludere mascată

Potrivit familiei, răspunsul fondatoarei Fabiola Hosu, exprimat într-un dialog direct, ar fi fost formulat astfel: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, citată din relatările familiei, reflectă o poziționare instituțională care, în lipsa unor măsuri concrete, poate fi interpretată ca o formă de descurajare a continuării demersurilor și de împingere a familiei spre retragerea copilului din școală. Redacția precizează că nu analizează intențiile fondatoarei, ci efectul instituțional al acestui mesaj. Această situație ridică întrebări privind prioritățile și modul în care școala gestionează situațiile de criză legate de siguranța emoțională a elevilor.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității datelor sensibile, avertizând asupra riscurilor divulgării informațiilor în mediul școlar. Cu toate acestea, documentele și relatările obținute indică faptul că aceste informații au fost, în anumite situații, cunoscute în cadrul clasei, iar copilul a fost interpelat public în legătură cu demersurile administrative efectuate de familie. Specialiștii considera această practică drept o potențială formă de presiune psihologică instituțională care afectează negativ echilibrul emoțional al copilului.

Răspunsul instituțional: întârziere și reacție sub presiune juridică

După mai bine de opt luni de sesizări scrise fără răspunsuri oficiale sau măsuri documentate, reacția fondatoarei Fabiola Hosu a apărut abia după implicarea unei echipe juridice din partea familiei și transmiterea unor notificări formale. Această secvență temporală indică faptul că instituția a reacționat doar în contextul presiunii legale, nu în urma sesizărilor educaționale și umane inițiale. Acest aspect ridică întrebări legate de criteriile care determină reacția școlii la problemele semnalate de părinți.

Documentul formal: un formular informal în locul unui răspuns instituțional

Conducerea școlii a pus la dispoziție un document de tip Family Meeting Form ca urmare a întâlnirilor privind situația semnalată. Acest formular nu conține însă elementele caracteristice unui act administrativ cu putere executivă: nu specifică responsabilități clare, termene, sancțiuni sau măsuri concrete. Analiza redacției îl consideră un instrument cu eficiență limitată, care nu asigură trasabilitate și asumare formale ale intervențiilor necesare. Lipsa unor decizii scrise și a unor planuri de monitorizare susține percepția unei intervenții minimale, insuficiente pentru a rezolva situația reclamată.

Aspecte privind responsabilitatea instituțională și transparența

În cazul Questfield International College, lipsa documentației oficiale, a răspunsurilor scrise și a măsurilor concrete ridică probleme privind guvernanța internă și responsabilitatea managerială. Într-un mediu educațional care promovează excelența și siguranța, este esențial ca situațiile grave de bullying să fie tratate cu proceduri clare, transparente și urmărire riguroasă. Absența acestor elemente conduce la o cultură organizațională în care problemele pot fi minimalizate, iar protecția elevilor neglijată.

• Sesizările scrise ale familiei au fost repetate și documentate.
• Nu există dovezi ale unor măsuri administrative asumate în scris.
• Stigmatizarea medicală a fost folosită ca instrument de umilire, fără reacții ferme.
• Răspunsurile instituției s-au limitat la discuții verbale și un formular informal.
• Presiunile asupra familiei au fost exprimate verbal, fără clarificări scrise.
• Confidențialitatea informațiilor sensibile nu a fost garantată, conform relatărilor.
• Reacția instituțională s-a activat doar sub presiune juridică.

Acest caz evidențiază necesitatea unor mecanisme clare și transparente de protecție a elevilor și responsabilizare a conducerii în cadrul Questfield Pipera, astfel încât să se asigure un mediu educațional sigur și respectuos.

Concluzii

Investigația realizată relevă un caz complex de bullying repetat și stigmatizare medicală în cadrul Școlii Questfield Pipera, în care sesizările scrise ale familiei nu au fost urmate de răspunsuri scrise sau măsuri documentate. Lipsa transparenței administrative și a unei reacții ferme a contribuit la menținerea unui climat educațional nesigur. Răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, precum și absența unor reacții instituționale clare, ridică întrebări privind prioritățile și modul de gestionare a situațiilor de criză. În lipsa unor clarificări oficiale și asumate, cazul subliniază provocările legate de responsabilitatea instituțională în protecția elevilor și necesitatea unor proceduri riguroase de intervenție și monitorizare.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro