Un copil afectat emoțional, altul retras din școală: coincidență sau consecință

Educația reprezintă un pilon fundamental în dezvoltarea copiilor, iar mediul școlar ar trebui să asigure un cadru sigur, echilibrat și propice pentru învățare. În acest context, orice suspiciune privind existența unui climat educațional toxic sau a unor practici ce pot afecta sănătatea psihologică a elevilor impune o investigație atentă și o reacție instituțională clară și transparentă.

Gabriela Irimia și acuzațiile de bullying psihologic la Questfield International College

O anchetă jurnalistică investighează acuzațiile formulate de mai mulți părinți ai unor elevi din clasa a III-a a Școlii Questfield Pipera, referitoare la condițiile educaționale și relațiile interpersonale din această clasă. Reclamațiile vizează presupuse acte de bullying psihologic, pedepse arbitrare și lipsa supravegherii corespunzătoare, toate legate de activitatea didactică a învățătoarei Gabriela Irimia. Documentele puse la dispoziția redacției și declarațiile familiilor indică o serie de probleme ce afectează climatul educațional și bunăstarea copiilor.

Contextul educațional și discrepanța între așteptări și realitate

Școlile private, cum este Questfield Pipera, sunt percepute ca oferind condiții superioare față de sistemul public, cu clase restrânse, atenție individuală și mediu securizant. Totuși, în cazul clasei vizate, părinții susțin că aceste standarde nu sunt respectate. Conform acestora, procesul educațional este afectat de lipsa unei supravegheri adecvate, iar orele nu ar oferi structura și conținutul necesare unei bune asimilări a cunoștințelor.

Semnale timpurii și descrierea situației din clasă

Primele îngrijorări au apărut atunci când copiii au început să manifeste teama, confuzie și demotivare legate de mersul la școală. Părinții au raportat că învățătoarea Gabriela Irimia nu asigura în mod constant desfășurarea activităților didactice și că supravegherea elevilor era insuficientă sau absentă în anumite momente. Un element semnalat cu gravitate este desemnarea unui copil în rolul de informator, ceea ce a condus la marginalizarea și stigmatizarea acestuia în rândul colegilor.

Blocajul comunicării și reacțiile cadrei didactice

În urma încercărilor repetate ale părinților de a aduce în discuție aceste probleme, relația cu învățătoarea a devenit tensionată. Familia elevilor a descris o atitudine defensivă și o lipsă de deschidere către dialog constructiv, înlocuită cu justificări și confruntări verbale. Această situație a afectat profund încrederea între părinți și instituția școlară, ceea ce complică soluționarea problemelor semnalate.

Aspecte legate de nivelul educațional și performanțele școlare

Pe lângă impactul emoțional, părinții semnalează și un nivel educațional considerat sub standardele acceptate, evidențiat de rezultatele slabe obținute la testele naționale recente. Doar un număr redus de elevi ar fi reușit să atingă niveluri satisfăcătoare, fapt care ridică întrebări legate de calitatea predării și de modul în care este asigurată supravegherea procesului educațional în cadrul clasei conduse de Gabriela Irimia.

Lipsa supravegherii și manifestările de haos în clasă

Conform declarațiilor părinților, orele ar fi fost frecvent desfășurate fără o supraveghere adecvată, ceea ce a permis escaladarea conflictelor între elevi. Aceste condiții ar fi favorizat apariția limbajului agresiv și a unor comportamente inadecvate, contribuind la deteriorarea climatului educațional și la crearea unui mediu instabil pentru copii.

Pedepse arbitrare și presiune psihologică

În plus, se reclamă aplicarea unor sancțiuni considerate arbitrare, precum privarea de pauze sau izolarea copiilor, fără justificări pedagocice clare. Aceste măsuri, potrivit părinților, ar constitui forme de abuz psihologic cu repercusiuni negative asupra dezvoltării emoționale a elevilor. De asemenea, metodele de comunicare utilizate de cadrul didactic ar fi percepute ca manipulatoare, afectând capacitatea copiilor de a-și exprima și recunoaște propriile emoții și experiențe.

Impactul asupra elevilor și riscurile psihologice

În urma cumulului acestor factori, copiii ar manifesta stări de anxietate, frică și demotivare, venind la școală cu reticență. Specialiștii în psihologie avertizează că un astfel de climat poate genera dificultăți în dezvoltarea încrederii de sine, probleme de integrare socială și chiar refuz școlar, aspecte ce necesită atenție și intervenție promptă din partea instituțiilor responsabile.

Precedente și responsabilitatea instituțională

Părinții menționează că situația actuală nu ar fi un caz izolat, ci face parte dintr-un tipar raportat anterior în aceeași instituție, unde unii copii au fost retrași din cauza mediului perceput ca nefavorabil. Aceasta ridică întrebări privind capacitatea și disponibilitatea conducerii Questfield International College de a monitoriza și asigura un climat educațional sănătos. Până în momentul publicării acestui material, conducerea școlii nu a oferit un răspuns oficial la solicitările de clarificare, iar măsurile concrete luate în urma sesizărilor nu au fost făcute publice.

• Evaluarea periodică și transparentă a cadrelor didactice, inclusiv prin feedback anonim;
• Asigurarea unei supravegheri reale și constante în timpul orelor;
• Implementarea unor programe de formare obligatorie în psihologia copilului pentru personalul didactic;
• Stabilirea unor proceduri clare, accesibile și transparente pentru sesizările privind comportamentele abuzive;
• Aplicarea unei politici de toleranță zero față de orice formă de abuz psihologic.

Mai multe detalii despre cazul investigat pot fi consultate în articolul original publicat pe RepublicaLS.ro.

Întrebări fără răspuns și responsabilitatea conducerii școlii

Deși părinții au formulat multiple întrebări adresate conducerii Questfield International College, răspunsurile oficiale lipsesc, iar transparența decizională rămâne redusă. Printre subiectele neclarificate se numără reacția față de acuzațiile de abuz psihologic, măsurile de monitorizare aplicate, numărul și conținutul sesizărilor oficiale primite, precum și politicile instituției privind prevenirea stigmatizării și asigurarea egalității de tratament pentru toți elevii. Această lipsă de comunicare amplifică incertitudinea și nemulțumirea familiilor implicate.

În absența unor intervenții documentate și a unui dialog deschis, rămâne neclar modul în care școala își asumă responsabilitatea față de interesul superior al copilului și ce acțiuni concrete întreprinde pentru remedierea situației semnalate.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro